Definiții, Obiective, Proces
În luna iulie, ne-am întâlnit cu peste 200 de colegi din comunitatea AmpliFY la webinarul De la idee la impact: fonduri pentru inovare socială, susținut de Cristina Pojoga, Partner & Senior Consultant la fonduri-structurale.ro și Co-founder & Campaign Manager la consolid8.ro, care ne-a ajutat să înțelegem în profunzime ce înseamnă inovarea socială. În acest articol vei descoperi ideile principale prezentate de Cristina.
Urmează să publicăm și a doua parte a articolului, în care vom mapa câteva oportunități de finanțare pentru inovare socială.
Cuprins
- Ce este inovarea socială?
- Inovarea socială e același lucru cu antreprenoriatul social sau economia socială?
- Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU
- Ok, dar ce facă dacă nu sunt o organizație atât de creativă sau un individ excepțional care să genereze soluții la probleme complexe?
- Procesul inovării sociale în 6 pași și exemple de organizații naționale
Ce este, deci, inovarea socială?
În esență, inovarea socială este o soluție nouă la o problemă socială.
Folosim termenul “social” într-un sens mai larg, nu doar legat de oameni, ci legat de orice problemă la nivel de societate.
Inovarea socială este un termen incluziv, în sensul în care nu se referă unui anumit sector așa cum este antreprenoriatul sau economia socială. Câteva exemple pe care nu le mai considerăm inovatoare (cel puțin în Europa), dar la momentul respectiv au reprezentat schimbări radicale, sunt votul universal, dreptul de vor al femeilor, drepturile copiilor.
Inovarea socială nu înseamnă ceva care nu mai există nicăieri altundeva.
Chiar și ceva ce există într-un ecosistem din afara țării, de exemplu, dar e adus și adaptat societății noastre, poate fi un element de inovare socială.
Valoarea creată de o soluție la o anumită problemă revine societății în ansamblu, nu unei persoane sau unui grup de persoane.
De exemplu, un produs medical care rezolvă o problemă socială, dar are un cost așa mare încât majoritatea nu are acces la el și e făcut cu scopul de a obține profit, nu poate fi considerat un element de inovare socială.
Inovarea socială se referă problemele cele mai stringente ale societății: de mediu, sociale, de sănătate, care necesită soluții care poate nu se regăsesc în peisajul obișnuit în care le-am găsi, ci într-un sector care nu e neapărat recunoscut ca fiind cel care ar rezolva în mod natural acea problemă. Vei vedea mai departe exemple de astfel de organizații.
Inovarea socială e același lucru cu economia socială sau antreprenoriatul social?
Pe scurt, nu.
Însă cele două se suprapun parțial.
- Economia socială sau antreprenoriatul social se găsesc în mediul privat
- Inovarea socială este în toate sectoarele, inclusiv cel public
- Economia socială sau antreprenoriatul social au un model generator de venituri
- Pentru inovarea socială nu e necesar un model generator de venituri
Totuși, unde se suprapun?
- Unele modele de antreprenoriat social sunt și inovatoare social
- Unele inovații sociale iau forma întreprinderilor sociale
Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU
Sunt 17 obiective în total, cu 169 de ținte. Dacă încă ești în căutarea unei formulări mai structurate a misiunii organizației tale, îți poți lua inspirația de aici.
Cristina crede că aceste obiective ne ajută să gândim în arii comune de lucru și să ne prezentăm în spațiul profesional direct prin obiectivele de dezvoltare durabilă la care lucrăm. Probabil că nu există nicio organizație care poate lucra la toate cele 17 obiective, însă multe dintre ele sunt interconectate și nu se exclud, ci interacționează unele cu celelalte.
Putem împărți obiectivele în 4 categorii mari:
- Obiective ce țin de oameni: sărăcie, foamete, sănătate, educație, egalitate de gen.
- Obiective ce țin de mediu construit și infrastructură: apă, energie, muncă, inovație industrială, reducerea inegalităților, orașe și comunități sustenabile, consum și producție responsabile.
- Obiective ce țin de mediu: acțiune climatică, viața din apă și cea de pe pământ.
- Obiective transversale pentru organizații care nu lucrează neapărat la firul ierbii: pace și justiție, parteneriate.
Indiferent de tipul de organizație în care activezi, îți poți găsi locul sub această mare umbrelă a problemelor care trebuie adresate, în contextul inovării sociale, pornind de la aceste obiective.
Ok, dar ce fac dacă nu sunt o organizație atât de creativă sau un individ excepțional care să genereze soluții la probleme complexe?
E firesc să existe aceste gânduri și temeri, și e drept că nu toată lumea poate să vină cu idei radicale excepționale, dar inovarea nu e legată doar de invenție sau acea soluție nouă revoluționară, ci e legată extrem de strâns de implementare, de a pune osul la treabă pentru a duce ideea la potențialul pe care îl are.
Astfel că, devenim cu toții relevanți în conversație, înconjurați fiind de acele idei inovatoare sau acele idei generate de minți super creative și inspirate. Nu trebuie să omitem faptul că, în esență, e nevoie de multă muncă pentru a rezolva probleme sociale complexe.
Cristina spune că e mult mai entuziasmată să se alăture unor astfel de misiuni imposibile, pentru că, chiar dacă nu se consideră un individ extraordinar, se consideră o persoană care pune osul la treabă și e dedicată unei misiuni de care e atașată. Probabil că mulți dintre noi ne regăsim în această perspectivă, și e perfect ok.
Cum apar ideile inovatoare?
Ideile creative se întâmplă la congruența a 5 verigi importante în societate, reprezentate de schema helixului cvadruplu.
Schema ne arată că inovarea socială se naște în colaborarea dintre aceste sectoare:
- Mediul academic
- Societatea civilă
- Autoritățile publice
- Mediul de business
- Mediul natural
De cele mai multe ori, putem veni cu idei care rezolvă o problemă, însă poate acea idee nu se găsește în domeniul în care suntem noi activi sau în comunitatea cu care noi interacționăm în mod obișnuit, ci este mai degrabă într-o zonă de “unusual suspects”. Ce avem noi de făcut este să schimbăm paradigma și să căutăm activ să colaborăm și să interacționăm cu acele organizații cu care în mod obișnuit nu avem conversații despre rezolvarea diverselor probleme.
Procesul inovării sociale în 6 pași
Această schemă poate fi privită ca viața unei inovații sociale.
Cristina menționează un lucru interesant: în engleză, există un singur termen: social innovation, care cuprinde atât produsul, cât și procesul de inovare socială.
În limba română nu avem acest termen care le include pe ambele: avem inovația socială, care e rezultatul inovării sociale, și inovarea socială ca proces. Noi, ca organizații, ne putem găsi rolul într-o etapă sau în alta.
- Primul punct al nașterii unei inovații sociale este găsirea problemei și analizarea profundă a cauzelor, pentru a identifica soluții. Pare un efort simplu de făcut, însă, de cele mai multe ori, ajungem să fim păcăliți, pentru că cel mai ușor vedem efectele, si nu cauzele. Găsirea adevăratelor cauze e un proces extrem de laborios. Unele organizații sunt în mod natural în zona aceasta, foarte concentrate pe cercetare, care poate nu fac foarte multe, dar nasc acele idei revoluționare, uneori prin colaborarea cu mediul academic.
- A doua etapă e generarea de idei pentru a găsi potențiale soluții. Multe organizații sunt în zona de design thinking, care își alocă mult timp pentru găsirea de soluții. Organizațiile din mediul non-profit nu prea au cum să aloce astfel de resurse, fiind nevoite să fie mereu la firul ierbii. De cele mai multe ori, organizațiile care vin cu idei inovatoare prin cercetare, sunt preluate de alte organizații mai mari care pot să scaleze și să implementeze acele idei încât să producă un impact real.
- Etapa a treia e despre testare și pilotare, pornind de la soluția care a fost dezvoltată. Logica este de a fi sigur că ceea ce propune acea soluție rezolvă într-adevăr problema de la care ai pornit și cauzele ei. Aici vorbim despre organizații de la firul ierbii, care sunt obișnuite să acționeze și să pună în practică idei.
- Punctul patru e tot o zonă de acțiune, în care ideea de vine obișnuită – știi că funcționează și te gândești cum să o așezi într-un format mai organizat: cum poți să ai echipe sau ce “model de business” să construiești, încât să primești finanțări.
- E momentul în care te gândești la extindere și la creștere, astfel încât să ajungă și la alte grupuri ținte, să rezolve probleme într-un mod și mai global și să-și crească impactul. Ne putem uita către soluții pilotate în ecosisteme din diverse organizații internaționale, pe care le putem implementa în contextul nostru. Și acesta este tot un proces de inovare socială, pentru că necesită o un refresh și adaptare ale tuturor etapelor.
- Obiectivul principal al inovației sociale este momentul în care soluția ajunge să fie parte din sistem și ajunge să fie aplicată la nivel general, fiind preluată de autorități, transformată în politică publică și finanțată ca atare.
Exemple de inovare socială în România
Câteva exemple la nivel național de inovare socială oferite de Cristina sunt: eLiberare, Code for Romania, Sol și Suflet, de-a arhitectura, declic, FABER, Ambulanța pentru Monumente, Nod Makerspace, Boovie sau Oilright.ro.
La final, îți propunem un exercițiu: găsește câteva organizații care ți se pare că sunt inovatoare social din perspectiva definițiilor de la începutul articolului, și încearcă să argumentezi de ce sunt.
Vom continua să vorbim despre inovare socială cu un al doilea articol despre oportunități de finanțare.
