Finanțări pentru Impact Social: apeluri la care poți aplica (Partea II)

Introducere

Ai auzit de economia socială și te întrebi cum poți trece de la idee la acțiune?

Continuăm explorarea noastră din prima parte, cu o discuție aplicată despre finanțările disponibile.

Imaginează-ți o Românie în care fiecare comunitate înflorește, unde problemele sociale sunt abordate cu inovație și pasiune, iar antreprenoriatul merge mână în mână cu impactul pozitiv.

Nu e doar un vis – e o realitate în care și tu te poți încadra cu organizația ta!

În 2024, peisajul întreprinderilor sociale din țara noastră e mai vibrant ca niciodată, alimentat de oportunități de finanțare generoase care așteaptă să fie descoperite.

Fie că ești un specialist vizionar cu o idee care poate schimba paradigme și modul de lucru cu beneficiarii sau un antreprenor social experimentat în căutare de expansiune, există finanțări pe care le poți accesa.

Dar stai – navigarea prin labirintul de apeluri, cerințe și termene limită poate părea copleșitoare. De unde să începi? Ce oportunități sunt cu adevărat potrivite pentru viziunea ta? Cum să-ți maximizezi șansele de succes?

În articolul de astăzi, vom demistifica procesul, îți vom prezenta cele mai promițătoare apeluri și îți vom oferi sfaturi practice.

Economia socială - sprijin pentru inovare și dezvoltare organizațională și comunitară

Cristina Pojoga, Partner & Senior Consultant la fonduri-structurale.ro, Co-Founder & Campaign Manager la consolid8, a susținut un webinar care și-a propus să răspundă unei întrebări arzătoare:

Cum facem ca întreprinderile sociale să producă cu adevărat profit și să fie sustenabile?

Inovarea socială se găsește și în sectorul public, și în cel privat. E destul să ne gândim la votul universal, la drepturile femeilor și ale copilului, ca exemple de inovare socială. Practic, acestea au schimbat paradigme, au devenit standard și nu le mai definim ca inovare socială în multe părți ale lumii.

Pentru început, planul și modelul de business sunt obligatorii, eforturile acestea trebuind să fie susținute de acțiuni de marketing.

Reținem de la Cristina Pojoga următoarele nume importante în domeniu:

  • FSE – Fondul Social European, care dezvoltă programe la nivel național
  • ESFA – organizație din Lituania care acționează ca un finanțator
    Autoritatea de management din România – Ministerul Fondurilor Europene

În ultimii ani, economia socială a câștigat un teren semnificativ în peisajul antreprenorial european.

Uniunea Europeană a recunoscut potențialul acestui sector de a aborda provocări sociale presante, alocând fonduri substanțiale prin programe precum ESF+ (Fondul Social European Plus) și InvestEU.

Aceste inițiative vizează să stimuleze crearea și dezvoltarea întreprinderilor sociale, oferind nu doar sprijin financiar, ci și asistență tehnică și oportunități de networking la nivel continental.

România, aliniindu-se trendului european, a făcut pași importanți în sprijinirea economiei sociale. Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020 a deschis calea, iar noul ciclu de finanțare 2021-2027 continuă să pună accent pe acest sector. Cu toate acestea, navigarea prin ecosistemul de finanțare poate fi o provocare pentru antreprenorii sociali români, mai ales în contextul unei legislații în continuă evoluție și a unei conștientizări încă în creștere a conceptului de economie socială.

Finanțarea inovării sociale prin fonduri europene

Din perspectiva sustenabilității financiare, organizația care vrea să dezvolte o întreprindere de economie socială trebuie să aibă un produs sau serviciu bun, pe care piața chiar vrea să-l cumpere, susține Cristina. Și asta pentru că pentru client, pentru cumpărător, contează prea puțin dacă produsul e vândut de o întreprindere socială sau nu. Ce contează cel mai mult sunt prețul si calitatea.

Pentru a atinge sustenabilitatea financiară, întreprinderea socială trebuie să aibă un plan și un model de business foarte bine puse la punct, venite în urma unei documentări solide de marketing, pentru înțelegerea nevoii, care trebuie continuat pe tot parcursul derulării proiectului.

Acesta este un subiect care apare recurent în toate ecosistemele din Europa: în Italia, întreprinderile sociale au aceleași provocări legate de cum pot ajunge să fie cu adevărat profitabile, și aceleași discuții se întâmplă în Franța, în Olanda. Și România se încadrează în aceste tendințe și căutări.

Fondul principal la nivel european care finanțează inovarea socială prin aceste tipuri de întreprinderi sociale este Fondul Social European+, care are mai multe componente.

Aici intră programul de Demnitate Socială și programul de Ocupare Socială, care răspund nevoilor societății noastre din zona de educație, incluziune, ocupare.

Mai există două componente ale Fondului Social European +, multe dedicate inovării sociale:

  • Componenta forței de muncă și ocupare socială: EaSI, care e gestionată direct de Comisia Europeană – acolo sunt 762 milioane de euro disponibile, atenție, la nivel european, ceea ce înseamnă că toată lumea concurează cu toată lumea.
  • Management Indirect: unde operatorul nu e direct CE, ci a fost selectată o organizație din Lituania – ESFA care gestionează Social Innovation + initiative. Sunt 197 milioane euro, și e o componentă care, la fel, se aplică tuturor statelor membre.

Ariile vizate de EaSI și SI+ se concentrează pe două componente: ocupare și inovare socială.

Acum e deschis un singur apel pe aceste componente, dedicat șomajului pe termen lung.
Pentru cei interesați cu adevărat de inovare socială, Cristina a prezentat ariile strategice, subliniind că aceste apeluri își doresc să rezolve o temă foarte țintit, într-o intervenție personalizată, cu impact mai mare.

De exemplu, fiind componentă europeană, aici se caută mult mai mult mentorat, consultanță și alte servicii specifice pentru cei cu mari dificultăți de angajare, dincolo de cursuri efective de calificare sau perfecționare, cum se întâmplă în apelurile deschise la nivel național.

Toate aceste detalii și apeluri deschise pot fi găsite pe site-ul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, care este operatorul de fond pentru aceste programe. În cadrul programelor de servicii sociale, e nevoie ca organizația să fie acreditată ca furnizor de servicii sociale.

În zona de întreprinderi de economie socială, se remarcă programele PEO și PIDS.

Aici, structura e diferită, în sensul în care aplică persoana fizică care are ideea, nu persoana juridică. Persoana intră în accelerator, face cursul unde învață să dezvolte planul de afaceri, și apoi aplică cu el în concursul de proiecte.

Aveți un interval de 12 luni în care puteți utiliza finanțarea primită pentru afacere.
Cu această finanțare, vin și niște obligații, de exemplu, existența a minimum patru locuri de muncă pe durata finanțării.

Concluzii

Peisajul finanțărilor pentru întreprinderile sociale în România și Europa este divers și plin de oportunități. Am explorat împreună principalele surse de finanțare, de la Fondul Social European+ cu componentele sale naționale precum Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS) și Programul Operațional Capital Uman (POCU), până la inițiativele europene precum EaSI și Social Innovation+.

Fie că ești interesat de fondurile substanțiale gestionate la nivel național sau ești pregătit să concurezi pe scena europeană pentru finanțări precum cele oferite prin EaSI (762 milioane euro) sau Social Innovation+ (197 milioane euro), există o oportunitate potrivită pentru viziunea ta de impact social.

Aceste fonduri nu sunt doar despre finanțare. Ele reprezintă o recunoaștere a potențialului întreprinderilor sociale de a aduce schimbări semnificative în comunitățile noastre, fie că vorbim despre educație, incluziune sau ocupare.

Provocarea ta acum este să transformi această informație în acțiune:

  • Identifică programul care se aliniază cel mai bine cu misiunea ta
  • Pregătește-ți aplicația cu atenție și perseverență
  • Nu uita să cauți sprijin și îndrumare atunci când ai nevoie, chiar și la noi în comunitate

Economia socială în România are nevoie de vizionari ca tine, antreprenori sociali care văd dincolo de profit, către impactul real în societate.

Urmărește înregistrarea întregului eveniment:

Înscrie-te în comunitatea oficială ca să primești vești și urmărește-ne pe social media.

Inovarea socială – un buzzword? (Partea I)

Definiții, Obiective, Proces

În luna iulie, ne-am întâlnit cu peste 200 de colegi din comunitatea AmpliFY la webinarul De la idee la impact: fonduri pentru inovare socială, susținut de Cristina Pojoga, Partner & Senior Consultant la fonduri-structurale.ro și Co-founder & Campaign Manager la consolid8.ro, care ne-a ajutat să înțelegem în profunzime ce înseamnă inovarea socială. În acest articol vei descoperi ideile principale prezentate de Cristina.

Urmează să publicăm și a doua parte a articolului, în care vom mapa câteva oportunități de finanțare pentru inovare socială.

Cuprins

  • Ce este inovarea socială?
  • Inovarea socială e același lucru cu antreprenoriatul social sau economia socială?
  • Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU
  • Ok, dar ce facă dacă nu sunt o organizație atât de creativă sau un individ excepțional care să genereze soluții la probleme complexe?
  • Procesul inovării sociale în 6 pași și exemple de organizații naționale

Ce este, deci, inovarea socială?

În esență, inovarea socială este o soluție nouă la o problemă socială.

Folosim termenul “social” într-un sens mai larg, nu doar legat de oameni, ci legat de orice problemă la nivel de societate.

Inovarea socială este un termen incluziv, în sensul în care nu se referă unui anumit sector așa cum este antreprenoriatul sau economia socială. Câteva exemple pe care nu le mai considerăm inovatoare (cel puțin în Europa), dar la momentul respectiv au reprezentat schimbări radicale, sunt votul universal, dreptul de vor al femeilor, drepturile copiilor.

Inovarea socială nu înseamnă ceva care nu mai există nicăieri altundeva.

Chiar și ceva ce există într-un ecosistem din afara țării, de exemplu, dar e adus și adaptat societății noastre, poate fi un element de inovare socială.

Valoarea creată de o soluție la o anumită problemă revine societății în ansamblu, nu unei persoane sau unui grup de persoane.

De exemplu, un produs medical care rezolvă o problemă socială, dar are un cost așa mare încât majoritatea nu are acces la el și e făcut cu scopul de a obține profit, nu poate fi considerat un element de inovare socială.

Inovarea socială se referă problemele cele mai stringente ale societății: de mediu, sociale, de sănătate, care necesită soluții care poate nu se regăsesc în peisajul obișnuit în care le-am găsi, ci într-un sector care nu e neapărat recunoscut ca fiind cel care ar rezolva în mod natural acea problemă. Vei vedea mai departe exemple de astfel de organizații.

Inovarea socială e același lucru cu economia socială sau antreprenoriatul social?

Pe scurt, nu.
Însă cele două se suprapun parțial.

  • Economia socială sau antreprenoriatul social se găsesc în mediul privat
  • Inovarea socială este în toate sectoarele, inclusiv cel public 
  • Economia socială sau antreprenoriatul social au un model generator de venituri
  • Pentru inovarea socială nu e necesar un model generator de venituri

Totuși, unde se suprapun?

  • Unele modele de antreprenoriat social sunt și inovatoare social
  • Unele inovații sociale iau forma întreprinderilor sociale

Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU

Sunt 17 obiective în total, cu 169 de ținte. Dacă încă ești în căutarea unei formulări mai structurate a misiunii organizației tale, îți poți lua inspirația de aici.

Cristina crede că aceste obiective ne ajută să gândim în arii comune de lucru și să ne prezentăm în spațiul profesional direct prin obiectivele de dezvoltare durabilă la care lucrăm. Probabil că nu există nicio organizație care poate lucra la toate cele 17 obiective, însă multe dintre ele sunt interconectate și nu se exclud, ci interacționează unele cu celelalte.

Putem împărți obiectivele în 4 categorii mari:

  • Obiective ce țin de oameni: sărăcie, foamete, sănătate, educație, egalitate de gen.
  • Obiective ce țin de mediu construit și infrastructură: apă, energie, muncă, inovație industrială, reducerea inegalităților, orașe și comunități sustenabile, consum și producție responsabile.
  • Obiective ce țin de mediu: acțiune climatică, viața din apă și cea de pe pământ.
  • Obiective transversale pentru organizații care nu lucrează neapărat la firul ierbii: pace și justiție, parteneriate.

Indiferent de tipul de organizație în care activezi, îți poți găsi locul sub această mare umbrelă a problemelor care trebuie adresate, în contextul inovării sociale, pornind de la aceste obiective.

Ok, dar ce fac dacă nu sunt o organizație atât de creativă sau un individ excepțional care să genereze soluții la probleme complexe?

E firesc să existe aceste gânduri și temeri, și e drept că nu toată lumea poate să vină cu idei radicale excepționale, dar inovarea nu e legată doar de invenție sau acea soluție nouă revoluționară, ci e legată extrem de strâns de implementare, de a pune osul la treabă pentru a duce ideea la potențialul pe care îl are.

Astfel că, devenim cu toții relevanți în conversație, înconjurați fiind de acele idei inovatoare sau acele idei generate de minți super creative și inspirate. Nu trebuie să omitem faptul că, în esență, e nevoie de multă muncă pentru a rezolva probleme sociale complexe.

Cristina spune că e mult mai entuziasmată să se alăture unor astfel de misiuni imposibile, pentru că, chiar dacă nu se consideră un individ extraordinar, se consideră o persoană care pune osul la treabă și e dedicată unei misiuni de care e atașată. Probabil că mulți dintre noi ne regăsim în această perspectivă, și e perfect ok.

Cum apar ideile inovatoare?

Ideile creative se întâmplă la congruența a 5 verigi importante în societate, reprezentate de schema helixului cvadruplu.

Schema ne arată că inovarea socială se naște în colaborarea dintre aceste sectoare:

  • Mediul academic
  • Societatea civilă
  • Autoritățile publice
  • Mediul de business
  • Mediul natural

De cele mai multe ori, putem veni cu idei care rezolvă o problemă, însă poate acea idee nu se găsește în domeniul în care suntem noi activi sau în comunitatea cu care noi interacționăm în mod obișnuit, ci este mai degrabă într-o zonă de “unusual suspects”. Ce avem noi de făcut este să schimbăm paradigma și să căutăm activ să colaborăm și să interacționăm cu acele organizații cu care în mod obișnuit nu avem conversații despre rezolvarea diverselor probleme.

Procesul inovării sociale în 6 pași

Această schemă poate fi privită ca viața unei inovații sociale.

Cristina menționează un lucru interesant: în engleză, există un singur termen: social innovation, care cuprinde atât produsul, cât și procesul de inovare socială.

În limba română nu avem acest termen care le include pe ambele: avem inovația socială, care e rezultatul inovării sociale, și inovarea socială ca proces. Noi, ca organizații, ne putem găsi rolul într-o etapă sau în alta.

  • Primul punct al nașterii unei inovații sociale este găsirea problemei și analizarea profundă a cauzelor, pentru a identifica soluții. Pare un efort simplu de făcut, însă, de cele mai multe ori, ajungem să fim păcăliți, pentru că cel mai ușor vedem efectele, si nu cauzele. Găsirea adevăratelor cauze e un proces extrem de laborios. Unele organizații sunt în mod natural în zona aceasta, foarte concentrate pe cercetare, care poate nu fac foarte multe, dar nasc acele idei revoluționare, uneori prin colaborarea cu mediul academic.
  • A doua etapă e generarea de idei pentru a găsi potențiale soluții. Multe organizații sunt în zona de design thinking, care își alocă mult timp pentru găsirea de soluții. Organizațiile din mediul non-profit nu prea au cum să aloce astfel de resurse, fiind nevoite să fie mereu la firul ierbii. De cele mai multe ori, organizațiile care vin cu idei inovatoare prin cercetare, sunt preluate de alte organizații mai mari care pot să scaleze și să implementeze acele idei încât să producă un impact real.
  • Etapa a treia e despre testare și pilotare, pornind de la soluția care a fost dezvoltată. Logica este de a fi sigur că ceea ce propune acea soluție rezolvă într-adevăr problema de la care ai pornit și cauzele ei. Aici vorbim despre organizații de la firul ierbii, care sunt obișnuite să acționeze și să pună în practică idei.
  • Punctul patru e tot o zonă de acțiune, în care ideea de vine obișnuită – știi că funcționează și te gândești cum să o așezi într-un format mai organizat: cum poți să ai echipe sau ce “model de business” să construiești, încât să primești finanțări.
  • E momentul în care te gândești la extindere și la creștere, astfel încât să ajungă și la alte grupuri ținte, să rezolve probleme într-un mod și mai global și să-și crească impactul. Ne putem uita către soluții pilotate în ecosisteme din diverse organizații internaționale, pe care le putem implementa în contextul nostru. Și acesta este tot un proces de inovare socială, pentru că necesită o un refresh și adaptare ale tuturor etapelor.
  • Obiectivul principal al inovației sociale este momentul în care soluția ajunge să fie parte din sistem și ajunge să fie aplicată la nivel general, fiind preluată de autorități, transformată în politică publică și finanțată ca atare.

Exemple de inovare socială în România

Câteva exemple la nivel național de inovare socială oferite de Cristina sunt: eLiberare, Code for Romania, Sol și Suflet, de-a arhitectura, declic, FABER, Ambulanța pentru Monumente, Nod Makerspace, Boovie sau Oilright.ro.

La final, îți propunem un exercițiu: găsește câteva organizații care ți se pare că sunt inovatoare social din perspectiva definițiilor de la începutul articolului, și încearcă să argumentezi de ce sunt.

Vom continua să vorbim despre inovare socială cu un al doilea articol despre oportunități de finanțare.

Urmărește înregistrarea întregului eveniment:

Înscrie-te în comunitatea oficială ca să primești vești și urmărește-ne pe social media.